Regizoarea Luminița Țâcu povestește, senină, într-un interviu, despre cum nu ar accepta niciodată cenzură în teatru și ar alege libertatea de exprimare și că nu face compromisuri... Trei minute mai încolo, Luminița zice, la fel de senină, că i s-a recomandat să nu monteze un spectacol după un autor rus (care ar fi condamnat războiul lui Putin în Ucraina) pentru că nu ”ar fi momentul potrivit”...Și că a acceptat ”recomandarea”. Aceasta nu ar fi cenzură ci ”înțelegere”. ”Solidarizare”, a adăugat moderatoarea... Ca și cum, de la faptul că schimbi numele unei acțiuni - te lași ”influențată” și nu faci o chestie pentru a nu supăra pe cineva - și numești asta ”înțelegere”, s-ar schimba în vreun sens esența... Anume ”înțelegerea” - faptul că înțelegi că trebuie să nu faci ceva pentru că te-a rugat/influențat/ți-a recomandat cineva - e modul de acțiune și împlinire a actului de cenzură... Pentru a refuza cenzura e nevoie ”să nu înțelegi”... https://www.youtube.com/watch?v=KeO8nA2NrE0

Privesc emisiunea de ieri cu prim-ministrul Vasile Tofan. După ce s-a plîns că Moldova ar avea un cod al muncii atît de ”antic” și atît de ”comunist”, moderatoarea l-a întrebat ce ar schimba principial în acest Cod... Prim-ministrul a zis că la moment, de exemplu, un angajator nu poate concedia un angajat care îl fură... Deschidem Codul Muncii, mergem la articolul 86, literele j și k zic exact asta: angajatorul poate concedia angajatul care îl fură, dar infracțiunea trebuie stabilită nu la televizor ci ”prin hotărârea instanţei de judecată sau prin actul organului de competenţa căruia ţine aplicarea sancţiunilor contravenționale.” Ceea ce înseamnă două lucruri. Că prim-ministrul (și cei care împing modificarea asta) ar vrea să poată să nu trebuiască să demonstreze că un angajat fură, pentru a-l angaja...Adică să poată concedia oameni cu acuzația nedovedită că fură...Mîine orice angajator poate zice unui angajat - mă furi - și să-l dea afară... În al doilea rînd, prim-ministrul nu știe nici măcar că marile schimbări pe care vrea să le facă în Codul Muncii deja sînt acolo... Adică nu știe nici măcar ce conține acest Cod, dar tare-tare vrea să îl schimbe... https://www.youtube.com/live/KnI65jNWiu8

​​Dintr-un interviu cu Enzo Traverso despre protestele din Franța (sursă: Mediapart) ”Un graffiti a devenit emblema mișcării: „Să părăsm epoca contemporană". Această idee de ruptură a continuumului istoriei nu este oare comună tuturor revoltelor? Cred că în Mai '68 exista ideea unei accelerări a istoriei, dar se mai credea încă faptul că istoria avea un telos (o „cauză finală") și că mergeam către socialism. Universul mental al tineretului revoltat era plin de utopii care aveau un profil, care puteau fi numite, definite. Stânga radicală a vremii orienta mișcarea. Astăzi aceasta nu mai este cazul. Acest slogan, „Să părăsim epoca contemporană", dezvăluie o nouă conștiință istorică. Sfârșitul Războiului Rece, sfârșitul secolului XX și triumful capitalismului neoliberal au instaurat ceea ce unii cercetători numesc un regim de istoricitate „prezentist". Adică o temporalitate comprimată în prezent, în care trăim în interiorul unor bariere economice și sociale imuabile. Una dintre marile realizări ale neoliberalismului a fost că a reușit să impună acest model antropologic: să trăim, să gândim și să acționăm ca și cum nu ar exista nicio alternativă la lumea în care trăim. Acest slogan arată că tinerii vor să spargă această colivie a minții, vor să iasă din această temporalitate, vor să se proiecteze în viitor, să gândească o altă istorie. În 1968, tinerii se revoltau împotriva unui viitor care le era atribuit, dar în care aveau un loc. Astăzi, tinerii se revoltă împotriva unei societăți care nu le oferă niciun viitor. Toate acestea au făurit o conștiință istorică. Trebuie să ieșim din această cușcă de fier, din această eră contemporană în care suntem întemnițați.”