Podcast PLATZFORMA: Youth protests in France. A discussion with Bernard Dréano Starting from mid-September, France has seen a wave of youth-led protests, driven mostly by high school students. Initially French students were protesting over poor school conditions, a shortage of teachers in the educational system, demands for smaller class sizes, increased funding for education. Later the protests were joined by other movements: labor unions, university students, teachers, the Yellow Vests protesters, farmers etc. Every week hundreds of thousands of people are protesting in big cities: Paris, Lyon, Bordeaux, Marseilles.For today, November 5, a general strike was announced. - - - - Bernard Dréano is our guest and our discussion will be centered on the ongoing protests in France, but also on the prospect of peace in Europe. Bernard is a peace activist, labor union organizer, participant in anarchist, anticolonial and communist movements and has been politically active since the 60s. https://platzforma.md/arhive/396432

Cu ocazia Zilei Mondiale a Filmului Palestinian, marcată la 109 ani de la Declarația Balfour, vă așteptăm miercuri, 4 noiembrie, ora 18:00, la programul de film „Rădăcinile Rezistenței: Pământ, Plante și Decolonizare” pentru a viziona împreună: Foragers (2022, r. Jumana Manna) — un documentar meditativ și ironic despre criminalizarea culegerii plantelor sălbatice prin legi ecologice folosite ca mecanism colonial de deposedare; însoțit de The Flowers Stand Silently, Witnessing (2024, r. Theo Panagopoulos) — un eseu cinematografic tandru din imagini de arhivă și flori indigene Palestinei despre memorie și violență colonială. 💬 Filmele vor fi urmate de o discuție moderată de activista Lilia Nenescu despre pământ, decolonizare și emancipare. Vă așteptăm! 📍Unde: Centrului Comunitar 151, Training Room (str. 31 August 1989, nr. 151) 🗓️ Când: Miercuri, 4 noiembrie 2026, ora 18:00 🎬 Limbă: Arabă cu subtitrare în Engleză.

Vladimir Simović despre rezultatele alegerile din Serbia și despre ce urmează.. ”O mișcare politică fără lideri formali a readus la urne sute de mii de oameni. E o cu totul altă întrebare dacă această mișcare va reuși să schimbe modelul politic care a susținut regimul Vučić. Cifra cea mai grăitoare a acestor alegeri nu este însă cea a cîștigătorului. Platforma electorală condusă de SNS nu s-a prăbușit: cele 1,73 milioane de voturi obținute de lista lui Vučić se încadrează exact în intervalul pe care partidul îl menține constant de peste un deceniu. Regimul nu a pierdut pentru că alegătorii săi l-ar fi părăsit. Vučić a pierdut pentru că aproximativ 600.000 de oameni în plus au mers la urne față de acum trei ani și pentru că votul opoziției s-a consolidat în jurul unei singure liste. Noutatea actuale mobilizări studențești este că o mișcare socială s-a impus ca actor politic dominant, iar partidele au trebuit s-o urmeze. Mecanismul intern al mișcării a fost democrația directă. Studenții s-au organizat prin plenare, adică adunări deschise la fiecare facultate, unde oricine putea propune, dezbate și vota. Nu au existat lideri a căror cooptare, discreditare sau arestare ar fi putut doborî mișcarea. Întrebarea care va decide dacă aceste alegeri marchează o transformare a societății sîrbe sau doar o schimbare de guvern este ce se va întâmpla cu mișcarea care le-a cîștigat. Lista Studenților nu a fost niciodată menită să înlocuiască mișcarea și a fost concepută ca instrument: candidații ei au fost selectați după criterii stabilite de plenarele studențești, iar programul ei a fost votat de acestea. Plenarele au fost principiul, lista a fost instrumentul. Democrația directă a crescut din facultăți și din cartiere, iar întrebarea este acum cum pot fi încorporate principiile ei în instituții. Există modalități concrete de a începe: bugetare participativă la nivel local, acordarea unei ponderi reale deciziilor adunărilor locale în loc de un rol consultativ, deschiderea implicită a cheltuielilor publice și a deciziilor oficiale, consolidarea organismelor independente de supraveghere, instituirea controlului civil asupra poliției și sprijinirea organizării sindicale. Puterea mișcării nu s-a aflat niciodată în lista de candidați pentru alegeri, ci în oamenii care s-au organizat singuri, în alianțele cu sindicatele și fermierii și în sutele de mii de conversații purtate din ușă în ușă. Dacă aceste structuri rămîn active, ele pot acționa ca o frînă pentru noul guvern, de jos în sus, independent de acesta, și pot ține pe agendă întrebările pe care programul le lasă deschise. Aici stînga are un rol important de jucat: să dea luptei împotriva corupției un conținut social și să insiste că corupția nu a fost o aberație a vechiului regim, ci logica organizatoare a modelului său economic.” - - - - Vladimir Simović este sociolog, activist politic și coordonator al Programului pentru Drepturile Muncii în cadrul Centrului pentru Emancipare Politică (CPE), o organizație cu sediul la Belgrad, înființată în 2012. https://platzforma.md/arhive/396417