600 de șoferi de TIR aduși din Filipine sunt doar începutul. Pentru că ni se spune că trebuie umplut un gol de 150.000 de șoferi, dintre care 70.000 doar pentru camion. Ciudat, industria constructoare de subansamble auto a dat afară 10% din salariați în România, care e în al treilea trimestru consecutiv de recesiune, cu un șomaj în creștere, peste 6%.
Cine-i aduce? Acest domn generos din Israel, care încearcă să ne ajute. Yosef Gavriel Peisakh îi laudă de mama focului pe filipinezi. „Sunt extrem de valoroși, au experiență internațională reală, greu de găsit pe piața din România, disciplinați, dispuși la muncă pe termen lung.”
Cu atâta reclamă, mai că ar fi putut convinge și Israelul să adopte politica granițelor deschise, nu doar a granițelor tot mai întinse. Sigur aveau și ei nevoie, dar Găbiță vrea să ne ajute pe noi mai întâi.
Drept mulțumire, patronii aruncă cu bani în el, ca în Salam la dedicații (orice asemănare e întâmplătoare) - dau până la 3.500 de euro pe contract. Cu totul, dau 2,1 milioane de euro. Oare dacă investeau milioanele astea în formare, nu găseau români dispuși să mai ia o categorie la școala de șoferi?
Cât de curând va fi spulberată și amăgirea că aceste importuri în masă de populații vizează doar meseriile prost plătite, pe care nu vrea nimeni să le facă. Un sofer de TIR pe rute din Europa poate lua 3.500 de euro net, nu e nici pe departe o ocupație pe care europenii refuză să o practice. Iar asta în timp ce în China au deja taxi-uri fără șofer și nu știm ce se mai inventează.
Lejeritatea cu care se vorbește de cifre mari de zeci și sute de mii, de înlocuirea unor întregi categorii profesionale, e descumpănitoare. Ca să aveți o perspectivă despre scara acestor planuri, dacă acești samsari de oameni vorbesc de 150.000 de șoferi de adus.... Gîndiți-vă că toți taximetriștii din București sunt vreo 10.000. Toți șoferii de autobuz în rețeaua de transport a Capitalei sunt mai puțini de 3.500.
Iarăși, nu-s posturi de care să zici: nu le vrea nimeni, românii sunt prea leneși să le practice, nu găsești pe nimeni să conducă troleibuzul... și alte aiureli ale propagandei auto-denigratoare. Dimpotrivă, sunt posturi de care depind tot atâtea familii. Și vine într-o zi nebunia lui Salam și-i schimbă pe toți, că a găsit alții care nu cer măriri în ritm cu inflația.